Lista noastră de vinuri are o singură pagină, exclusiv crame românești, și se schimbă lunar la pahar. Nu pentru că nu am iubi Burgundia — ci pentru că fumul de stejar din farfurii cere altceva decât cere o bucătărie clasică franceză. Iată cele trei reguli după care alegem.
Regula 1: fumul cere tanin copt, nu lemn nou
Un preparat trecut prin jar vine deja cu note de prăjit și afumat. Dacă îl asociezi cu un vin puternic baricat, fumul se dublează și obosește. Lângă coastele de vită gătite 12 ore punem Fetească Neagră de Dealu Mare cu baric discret: tanin rotund, fruct copt, lemn abia perceptibil.
Regula 2: grăsimea cere acid
Untul cu măduvă, pielea crocantă de somon, brânza de capră — toate au nevoie de un vin care taie. Aici lucrează albul transilvănean: aciditatea naturală a unei Feteşti Regale de Târnave curăță cerul gurii și te pregătește pentru următoarea furculiță. E și motivul pentru care somelierul nostru o recomandă lângă jumătate din meniu.
„Vinul potrivit nu e cel mai scump de pe listă. E cel după care mai vrei o gură din mâncare."
Regula 3: când nu știi, rosé foarte rece
Sună a glumă de somelier, dar are logică: un rosé uscat de Fetească Neagră, servit la 8–10 grade, are destul fruct pentru carne, destulă aciditate pentru pește și destulă modestie încât să nu se certe cu nimic. La degustările din salonul privat, e vinul care împacă cele mai multe mese.
În loc de concluzie
Regulile de mai sus sunt punct de plecare, nu dogmă. Cea mai bună asociere rămâne cea care îți place ție — iar dacă vrei să explorezi, spune-i somelierului nostru ce preparate ai ales și lasă-l să toarne. Lista completă de vinuri la pahar e în meniu, iar degustările ghidate se organizează în salonul privat.
O degustare ghidată cu somelierul, pentru 6–14 persoane?
Continuă lectura
